Istoric Corabia

Beneficiara unui bogat tezaur istoric, urbea de la Dunare, al carui nume ne duce cu gandul la originile sale, si strangerea unui material foarte bogat legat de trecutul acestei localitatati ne-a determinat sa realizam aceasta prezentare. Veti gasi detalii despre orasul-port Corabia in cartea "Monografia orasului", o adevarata fresca a vietii orasului, o lucrare strict monografica prin complexitatea abordarii sale, cu un evident accent pe latura istorica.

Neoliticul in zona Corabia

De-a lungul celor sase decenii de cercetari arheologice sistematice, la Sucidava au fost obtinute rezultate din cele mai importante care au scos in evidenta si permanenta de locuire multimilenara pe aceasta straveche vatra.

O importanta descoperire o constituie recuperarea partiala a unei tesaturi textile, cu aspect de panza de sac, tesuta din fire de in (1978). Tesatura este unica in Europa, prin vechimea ei, aducand unele precizari importante in legatura cu organizarea spatiului interior al locuintelor de tip Celei, in legatura cu mestesugurile practicate in cadrul gospodariei: tors, tesut etc.

O data cu trecerea la epoca Bronzului (1000-1900 i.Ch.), vechile asezari preistorice de la Celei si imprejurimi si-au incetat existenta. Viata umana a continuat insa fiind documentata prin descoperirile apartinand culturii Glina III din zona portului Corabia si Vadastra.

Epoca daco-romana

O data cu izbcnirea primului razboi daco-roman, este de presupus ca inca din primavara anului 101 i.CH. trupele romane au trecut fluviul, ocupand puncte strategice de pe malul nordic al Dunarii.

Teritoriul pe care s-a infiripat Sucidava Romana a fost integrat in granitele Imperiului Roman in anul 102 d.Ch. si a facut parte din Moesia inferior, pana in anul 118-199, dup[ care a fost incorporat provinciei Dacia Inferior, iar din anii 167-169 a facut parte din provincia Dacia Malvensis. In epoca paleobizantina, in conditiile revenirii stapanirii Imperiului pe fluviu, cetatea Sucidava a fost refacuta, actiune atributita imparatului Anastasius I.

Locuirea feudala

Dupa marea invazie tatara din anul 1241, locuirea feudala de la Sucidava-Celei a cunoscut o noua si importanta perioada de dezvoltare. In aceasta situatie, Celeiul apare pentru prima data intr-o mentiune documentara, fiind amintit ca importanta asezare de pescari, in cunoscuta Diploma a Ioanitilor, acordata de regele maghiar Bela al IV-lea.Indelungata locuire romaneasca de la Celei, in evul mediu si in epoca moderna, reprezinta veriga de legatura, pe parcursul a mai bine de un mileniu si jumatate, in lantul istoric ce uneste in timp locuirea antica, dacica si daco-romana de la Sucidava, cu asezarea moderna de astazi, fapt ce ne indreptateste sa afirmam ca Sucidava-Celei reprezinta pe buna dreptate, un adevarat simbol al permanentei romanesti, al devenirii istorice a poporului roman. Martori la marile impliniri ale idealurilor nationale.

Corabia si rascoalele taranesti

Focarul revoltelor taranesti din anul 1888, in zona de sud a judetului, delimitat de perimetrul constituit de localitatile Orlea-Garcov-Giuvarasi-Izlaz, a creat putina neliniste in oras, desi cotidianul Universul, in numarul sau din 1/13 mai, afirma ca la Corabia linistea pare a fi amenintata. Domnul prefect de Romanati a cerut intarirea trupelor locale..., puternica izbucnire a revoltelor taranesti din anul 1907 a avut implicatii mult mai puternice asupra orasului Corabia.

Al doilea razboi balcanic

In urma crizei diplomatice aparute in Balcani, guvernul roman este nevoit sa inceapa mobilizarea armatei in noaptea de 22 iunie/5 iulie spre 23 iunie/6 iulie 1913. Datorita faptului ca prin Corabia s-au retras unitati militare, in randul carora izbucnise holera, orasul este contaminat si datorita existentei unui important segment al populatiei care traia in conditii insalubre.

Corabia si primul razboi mondial

Pentru orasul Corabia, prima conflagratie mondiala, a reprezentat un cosmar pe care oamenii fara vina au fost nevoiti sa-l traiasca. Din pacate, fara sa luam ca o lauda, linistitul oras de pe malul Dunarii a cunoscut toate efectele negative pe care un razboi modern putea sa le provoace: bombardamente, devastari, rechizitii si confiscari, ocupatia straina cu toate opresiunile sale.

Corabia in valtoarea celui de al II-lea razboi mondial

Orasul Corabia, care in perioada interbelica parcurgea o infloritoare etapa de progres economic si edilitar, nu a fost ocolit de distrugerile, dramele, jertfele, foametea si alte suferinte, pe care le-a generat un conflict militar la scara mondiala, asa cum a fost cel declansat de Germania nazista, in care a fost implicata si Romania.

ASPECTE ETNOGRAFICE

Pozitia geografica deosebit de favorabila si suprafetele intinse, au favorizat de timpuriu practicarea pe scara larga a agriculturii. Cea mai raspandita cultura era cea a graului de toamna, la care recoltatul se facea manual cu secera. Din secolul al XVIII-lea, odata cu aparitia culturii porumbului, s-au restrans cele de mei si secara Cresterea animalelor Este o ocupatie cu traditii milenare pe teritoriul zonei si s-a dezvoltat in stransa legatura cu agricultura. Animalele fiind necesare atat in procesul muncii cat si pentru hrana. Cresterea viermilor de matase a constituit una din ocupatiile secundare din zona, care desi a aparut in sate in a doua jumatate a sec. al XIX-lea se va generaliza intr-o jumatate de veac. Pescuitul Pescuitul a fost una din primele ocupatii cunoscute in zona, avand in vedere apropierea Dunarii si a baltilor. Vechimea acestei ocupatii a fost atestata si de descoperirile arheologice. Mestesuguri taranesti Unul dintre primele mestesuguri taranesti practicate a fost tesutul. Razboiul de tesut a cunoscut doua forme: mai intai cel vertical si apoi cel orizontal.

Portul

Portul femeiesc din Corabia si localitatile invecinate se compune din: Carpa (marama) de borangic Camasa cu poale Valnic (zavelca) Boscea Bete / Casac / Cojoc (suba) Simbolistica motivelor este diferita fata de alte zone etnografice si anume asa-zisele rozete si valuri, doua elemente inspirate dupa motivul spiralei ce impodobea vechea cultura Vadastra Portul Costumul de barbat se deosebea de alte zone prin bogatia ornamentelor de la cojoace si casace, prin cromatica rafinata, prin albul camasilor. Pe cap se purta vara palarie din paie de grau. Pe timp de iarna se purta caciula din piele de miel. Pe langa casac s-a purtat si haina alba cu maneci scurte, decorate cu gaitane bleumarin.

Arhitectura traditionala

Printre primele tipuri de locuinte traditionale in zona Corabia este bordeiul, care apare din neolitic, dovedind trecerea populatiei la o viata sedentara de agricultori. In primele decenii ale sec.XX incepe sa se folosesca la constructii caramida, locuintele fiind mai confortabile si mai spatioase. Locuintele de mai tarziu reflecta o alta situatie economica si o noua conceptie arhitecturala.

Obiceiuri

Obiceiurile transmise din generatie in generatie, obiceiurile sunt un fel de memorie vie a neamului, in care regasim structuri comportamentale arhaice, in care pot fi surprinse mutatii ce au avut loc in mentalitatea colectivitatii de-a lungul timpului. Fiecare anotimp era insotit de ritualuri privind fertilitatea si prosperitatea, ele constituind un adevarat calendar. Obiceiurile de iarna incepeau la 24 decembrie si se terminau la 7 ianuarie. Colindatul este o datina adanc inradacinata in intreaga Europa si peste granitele continentului, acolo unde s-au asezat colonistii europeni. In zona Coraba, colindatul de Mos Craciun avea loc pe 24 decembrie, cand copiii sau flacaii mergeau din casa in casa sa ureze si sa primeasca in schimb colaci calzi, nuci si mere. Fetele de maritat pregateau un colac pe care il daruiau flacaului ce il placeau. In ziua de Craciun se obisnuia colindatul cu Steaua. Obiceiurile continuau cu Plugusorul, legat indestructibil de specificul agrar al zonei. Acest colind are o larga raspandire, cuprinzand aproape toate zonele tarii si el se desfasoara dupa acelasi scenariu. In seara de Anul Nou, fetele de maritat pun ursitoarele. Se intoarce o strachina cu gura in jos si dedesupt se ascunde un obiect semnificativ. Tot in seara de Anul Nou batranii erau preocupati de soarta agriculturii si realizau calendarul popular. In 12 foi de ceapa se punea sare si in dimineata zilei de 1 ianuarie se stia care luni vor fi ploioase. Odata cu aparitia primelor semne de reinviere a naturii, oamenii incepeau sa se pregateasca pentru intampinarea primaverii. La 1 martie fetele faceau martisoare din fire de ata alba si rosie, pe care le treceau prin branza si vin. Martisorul se purta toata luna martie la gat, si la degetul mic de la picior. La 23 aprilie se sarbatorea Sf. Gheorghe, aducandu-se ramuri verzi ce se prindeau la poarta si la grajdurile animalelor ca simbol al revenirii naturii si cu scop de protectie Inceputul postului mare, lasata secului, era marcat prin focuri facute de tineri. Focurile de primavara s-au practicat in toate satele judetului si erau ca o purificare in fata exploziei vegetatiei. Din ciclul obiceiurilor de vara, Calusul deschide si inchide sarbatoarea Rusaliilor, ii da stralucire si culoare. Calusarii erau primiti sa joace in toate gospodariile, si puneau in miscare intreaga comunitate. Aflandu-se intr-o zona de campie unde agricultura a ocupat un loc important s-au practicat doua obiceiuri menite sa induplece natura si sa aduca ploaia. Aceste obiceiuri sunt Paparudele si Caloianul. Paparudele erau un grup de fete imbracate in boj, pelin si lipan care mergeau din gospodarie in gospodarie, rugandu-se sa vina ploaia. Ele erau stropite cu apa si drept plata li se daruiau produse agricole. Caloianul este un alt obicei practicat in timp de seceta in zonele de campie. Copiii pregateau o papusa de lut pe care o impodobeau cu flori si ii dadeau drumul pe apa sau o aruncau in fantana, mimand obiceiul inmormantarii.